miercuri, 23 martie 2016

Capitolul 1



"Decât să plutesc în deriva mai bine vâslesc contra vântului". Codruța C



Am fost un copil dorit, ambii părinți voiau să fiu băiat, aveau deja două nume pregătite, Vlad-Rareș. Din fericire pentru această lume mi-am făcut apariția, eu, Codruța, o fetiță superbă, după spusele mamei, fetiță pe care se băteau toate asistentele, moașele și infirmierele să o țină în brațe. Clar, aveam o armă letală, pe care o folosesc și acum, zâmbetul fermecător! :)

Tata, beat de fericire, puțin dezamăgit că nu am fost  un Vlad-Rareș, și-a promis că mă va învăța tot ce trebuie să știe un băiat, multă vreme nu am fost departe de tipologia băiețoiului perfect...

La puțină vreme, mama a aflat că mai așteaptă un copil, așa că; la un an și 4 luni de la nașterea mea și-a făcut apariția, cu două luni înainte de termen, un copil divin, fratele meu Codruț. Un înger care ne-a umplut viața și ne-a făcut bogați, mai bogați și împliniți decât  un om ar fi putut spera și visa...

Eram familia perfectă, o familie cum multe ar visa să fie în zilele noastre, formată din doi parteneri ce se iubeau intens și doi copii superbi și foarte iubiți.


Prefață...



„Din perspectiva esenienilor antici, fiecare om de pe pâmânt este un inițiat în Școala Misterelor pe care o numim Viață. Fie că este sau nu conștient de asta, fiecare om va experimenta în prezența celoralți, oglindirea alegerilor lui, în diverse momente. Dacă avem înțelepciunea să recunoaștem aceste oglinzi, ne putem accelera evoluția emoțională și a înțelegerii Vieții.” – Gregg Braden 

 Oglinda nu reflectă decât o imagine, tu îi dai diverse conotații și  semnificații acelei imagini și mai ales atunci când  îndrăznești să o „colorezi” în metafore și atribute... Prin urmare, fiecare este responsabil de crearea acelei imagini! Te provoc să te privești în oglindă! Ce vezi? Romanul „Oglinzi” își dorește să facă o incursiune în lumea oamenilor ce mi-au populat existența, până în acest moment. Le voi oglindi, cu această ocazie, personalitățile și-i voi descrie din prisma mea, dând culoare poveștilor, pe alocuri, prin fantezia și măiestria cu care le voi relata. Personajelor le voi da pseudonime dar sunt convinsă că mulți se vor recunoaște în ele, doar vorbim despre oglinzi... Nu?! 
Dacă ceea ce vedeți în oglinzile mele, nu vă place, vă rog frumos să nu le spargeți, nu o să obțineți decât mii de copii ale reflexiei voastre... Curaj! 

Cele 7 oglinzi eseniene sau despre tine insuti 
Oglinda este ceea ce alegem să fim la un moment dat. Oglinda este ceea ce judecăm la un moment dat. Oglinda este ceea ce am pierdut, oferit, ne-a fost luat la un moment dat. Vedem în oglindă umbra celei mai mari iubiri pierdute sau a celei mai mari frici pe care le-am avut sau le avem. Oglinda mamei si a tatălui despre relația noastră cu Sursa-Creatorul. Oglinda este modul în care ne percepem pe noi înșine, cunoscută și sub numele de oglinda celui mare mare act de compasiune. Oglinda ne mai arată „ noaptea sufletului nostru”... 

Până la urmă, oglinda este ceea noi ce proiectăm în alții și alții în noi. Oglinda suntem noi!

Autoarea